SORA MEA ANNA FRANK
Uneori mă gândesc
Anna Frank ar fi putut fi
surioara mea mai mică
o zgâtie de fată
vorba poetului
ce mi-ar mai fi încurcat
ghemul zilelor de vară
ce s-ar mai fi jucat
cu razele primăverii din Moldova
ce-ar mai fi strălucit pe albastrul de Voroneț
ce s-ar mai fi jucat cu versurile lui Eminescu
dar unde-ajunge nu-i hotar
nici ochi spre-a cunoaște
IOAN ROMEO ROȘIIANU
DORUL MEU RĂMÂNE DOR
Dorul meu de viață e să-ți zic
un pocal mi-ajunge pân la moarte
eu de amforă nu astăzi mă dezic
o transform în litere și carte
............................................
.jpg)
UN MORT ÎȚI LIPSEȘTE DOAR ZIUA
Un mort îți lipsește doar ziua, noaptea oricum ar fi dormit.
Dacă a fost iubita sau iubitul tău,
îți lipsește doar după-amiaza,
tot restul zilei ar fi fost plecat(ă)
la job, iar noaptea nu mai dormeați împreună de ceva timp.
Dacă a fost prietenul tău cel mai bun,
îți lipsește doar sâmbăta când, împreună,
cu berile în față ați mai fi stat la taclale,
după-amiaza întreagă, la cea mai nouă cârciumă din oraș.
Dacă a fost fratele sau sora ta,
îți lipsește doar seara
când v-ați fi certat la telefon pe chestiuni de moștenire.
Oricum ție ți se cuvenea mai mult pământ, ești întâiul născut,
dar uite că a trișat,
l-a luat pe tot.
Dacă a fost părintele tău,
îți lipsește doar duminica
atunci ar fi întins masa și v-ar fi chemat pe toți (fiii lui)
din cele patru vânturi,
în rest, fiecare, ocupați cu ale voastre, l-ați dat uitării.
Un mort îți lipsește doar ziua, noaptea sunt toți lângă tine,
îi ții la pieptul tău, te strâng în brațe,
îi încălzești cu respirația ta, visezi pentru ei,
iar ei, la rândul lor, te visează
mai mort decât sunt ei toți la un loc.
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trce numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există niciun gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
COSTEL ZĂGAN, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009
Dragă Kitty poftim niște zambile
nu le-am rupt din grădina mea
doar le-am împachetat în cele mai gingașe cuvinte
damful lor îmi amintește de copilărie
de leapșa
de lapte-gros
de piua
și de alte jocuri și povești din lumea-ceea
care-i atât de departe și totuși încă aici din fericire
le-am împachetat pe toate în liniștea din jur
totu-i atât de frumos
gura primăverii murmură poezii de dragoste
hai
să uităm
totul
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
