MI-E LEHAMITE, DOAMNE!

 COSTEL ZĂGAN SCRIITOR DIN BOTOȘANI POESIS MALADIA DE-A FI Am văzut amintirile cum se spală cu sângele meu pe mâini și n-am nicio dovadă că mai trăiesc din brațele fericirii mi-am luat crucea și dus am fost cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ între adevăr și minciună liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei iartă-i Doamne că nu știu cine sunt deși proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt n-am văzut niciodată Doamne când mă uit în oglindă îmi vine să scot pistolul

nu de dă în vânt după leagănul vieții hoțul norilor COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI  

COSTEL ZĂGAN MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE Servesc copilăria îi execut ordinile și capriciile întocmai de dimineața până iarăși dimineața și când dorm și când visez voința mea pre limba copilăriei când tac tot pe ea o ascult bătrâne spre posteritate fuga marș n-ai înțeles culcat iluzii pierdute la joasă înălțime drepți se intonează imnul trei iezi cucuieți și-acum urlă marș la loc  

 nu mă dau în vânt după leagănul vieții hoțul norilor COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI