MI-E LEHAMITE, DOAMNE!

 Proprietățile devin din ce în ce mai imaginare. Costel Zăgan, Inventeme

 COSTEL ZĂGAN SCRIITOR DIN BOTOȘANI POESIS MALADIA DE-A FI Am văzut amintirile cum se spală cu sângele meu pe mâini și n-am nicio dovadă că mai trăiesc din brațele fericirii mi-am luat crucea și dus am fost cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ între adevăr și minciună liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei iartă-i Doamne că nu știu cine sunt deși proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt n-am văzut niciodată Doamne când mă uit în oglindă îmi vine să scot pistolul

nu de dă în vânt după leagănul vieții hoțul norilor COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI  

COSTEL ZĂGAN MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE Servesc copilăria îi execut ordinile și capriciile întocmai de dimineața până iarăși dimineața și când dorm și când visez voința mea pre limba copilăriei când tac tot pe ea o ascult bătrâne spre posteritate fuga marș n-ai înțeles culcat iluzii pierdute la joasă înălțime drepți se intonează imnul trei iezi cucuieți și-acum urlă marș la loc  

 nu mă dau în vânt după leagănul vieții hoțul norilor COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI

 Capodopera este locul geometric al tuturor (dez)iluziilor mele pierdute.           Costel Zăgan, Inventeme

 SORA MEA ANNA FRANK Uneori mă gândesc Anna Frank ar fi putut fi surioara mea mai mică o zgâtie de fată vorba poetului ce mi-ar mai fi încurcat ghemul zilelor de vară ce s-ar mai fi jucat cu razele primăverii din Moldova ce-ar mai fi strălucit pe albastrul de Voroneț ce s-ar mai fi jucat cu versurile lui Eminescu dar unde-ajunge nu-i hotar nici ochi spre-a cunoaște

 IOAN ROMEO ROȘIIANU DORUL MEU RĂMÂNE DOR Dorul meu de viață e să-ți zic un pocal mi-ajunge pân la moarte eu de amforă nu astăzi mă dezic o transform în litere și carte ............................................

 *** Toate facultățile sufletului omenesc trebuie să fie subordonate imaginației.

UN MORT ÎȚI LIPSEȘTE DOAR ZIUA Un mort îți lipsește doar ziua, noaptea oricum ar fi dormit. Dacă a fost iubita sau iubitul tău, îți lipsește doar după-amiaza, tot restul zilei ar fi fost plecat(ă) la job, iar noaptea nu mai dormeați împreună de ceva timp. Dacă a fost prietenul tău cel mai bun, îți lipsește doar sâmbăta când, împreună, cu berile în față ați mai fi stat la taclale, după-amiaza întreagă, la cea mai nouă cârciumă din oraș. Dacă a fost fratele sau sora ta, îți lipsește doar seara când v-ați fi certat la telefon pe chestiuni de moștenire. Oricum ție ți se cuvenea mai mult pământ, ești întâiul născut, dar uite că a trișat,  l-a luat pe tot. Dacă a fost părintele tău, îți lipsește doar duminica atunci ar fi întins masa și v-ar fi chemat pe toți (fiii lui) din cele patru vânturi, în rest, fiecare, ocupați cu ale voastre, l-ați dat uitării. Un mort îți lipsește doar ziua, noaptea sunt toți lângă tine, îi ții la pieptul tău, te strâng în brațe, îi încălzești cu respirația ta,...

Doamne Iisuse al limbii române iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul viața trce numai visul tău rămâne îl păstrez în mine răstignindu-l Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul  este trup din trupul tău preasfânt de-l rostesc se-nfiorează gândul fără tine nu există niciun gând Este trup din trupul tău preasfânt viața trece visul însă  mai rămâne niciodată azi și mâine și oricând Doamne Iisuse al limbii române Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul îi dau viața-n mine răstignindu-l COSTEL ZĂGAN, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009

 Dragă Kitty poftim niște zambile nu le-am rupt din grădina mea doar le-am împachetat în cele mai gingașe cuvinte damful lor îmi amintește de copilărie de leapșa de lapte-gros de piua și de alte jocuri și povești din lumea-ceea care-i atât de departe și totuși încă aici din fericire le-am împachetat pe toate în liniștea din jur totu-i atât de frumos gura primăverii murmură poezii de dragoste hai să uităm totul COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 Din păcate, nu doar poeziile pot deschide gura Limbii Rămâne! Costel Zăgan, Inventeme

 Cu miere sare și mâine Costel Zăgan, Universuri paralele

 ...este poezia mea preferată. (Costel Zăgan)

  S o p r e s t n i 8 2 1 u u i f 5 a c 0 h t l 6 u 9 9 8 3 t h 6 3 h 1 f a a 7 h i c 7 c i 5 i m 1 0 l 2 7 9 c f h 9   De Ziua Limbii Române, am răscolit Internetul și am selectat 20 de citate care te vor face să îți iubești și mai mult limba, să îți dorești să o vorbești corect și frumos sau să te facă și mai mândru de limba română! 1. Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română? (Grigore Vieru) 2. Limba noastră-i o comoară, Eu zic să o păzim, flăcăi, Că astăzi pe diverse căi Vin unii şi o… omoară! (David Boia) 3. Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală! (Costel Zăgan) 4. Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. (Grigore Vieru) 5. Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. (Fănuș Neagu) 6. Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a...

Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doare Despre sânii tăi în floare toate florile-mi vorbesc dragostea care pe care demon cu chip îngeresc Toate florile-mi vorbesc ceru-mbracă-n stele cheiul dorul meu prea omenesc despre tine înfloreşte teiul Despre sânii tăi în floare îngerii nu pot să zboare (din volumul „Cezeisme II”)    

ACADEMIA POESIS: MARII CLASICI : Costel Zăgan Eminescu-i gratuit Creangă așișderea dincolo de infinit începe etcaetera Creangă așișderea oare ce se-ntâmplă o să-mi cadă vara...

 ...Omul ăsta cată să fie inginer, altfel nu se explică graba și precizia mișcărilor!... Costel Zăgan

 - Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi! Faci degeaba umbră pământului!Ce spun eu, n-ai nici măcar o umbră acolo, cât o fi umbra de mică! Umbli brambura agățat de gâtul vieții!     Și mai pretinzi că iubești limba română: prostii! Hai spune, dom profesor: CÂT FAC DOI ORI DOI ÎN LIMBA ROMÂNĂ?    Vezi că nu știi? Vezi că ești un tâmpit? Ia-ți boarfele astea de poezii și du-te învârtindu-te acasă! Poate că ai acolo vreun animal care te-ascultă! Vreo găină mai cititoare! Că eu mi-s sătulă până-n gât de aerele tale geniale!    Auzi: GENIALE! TÂMPITULE! Stai și dormi în fața copiilor! Nu știu cum nu ți-e rușine să visezi ziua-n amiaza mare!    Ce-i tot dai cu analize-n sus și analize-n jos? Mai bine pune mâna pe-o metodică mai actuală, vezi simți ceva?    MĂGARULE! N-o mângâia, că nu-i femeia ta! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015