- Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi! Faci degeaba umbră pământului!Ce spun eu, n-ai nici măcar o umbră acolo, cât o fi umbra de mică!
Umbli brambura agățat de gâtul vieții!
Și mai pretinzi că iubești limba română: prostii!
Hai spune, dom profesor: CÂT FAC DOI ORI DOI ÎN LIMBA ROMÂNĂ?
Vezi că nu știi? Vezi că ești un tâmpit?
Ia-ți boarfele astea de poezii și du-te învârtindu-te acasă! Poate că ai acolo vreun animal care te-ascultă!
Vreo găină mai cititoare! Că eu mi-s sătulă până-n gât de aerele tale geniale!
Auzi: GENIALE! TÂMPITULE!
Stai și dormi în fața copiilor! Nu știu cum nu ți-e rușine să visezi ziua-n amiaza mare!
Ce-i tot dai cu analize-n sus și analize-n jos?
Mai bine pune mâna pe-o metodică mai actuală, vezi simți ceva?
MĂGARULE! N-o mângâia, că nu-i femeia ta!
Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015
