PREZENTUL CA ADUCERE-AMINTE

 - Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi! Faci degeaba umbră pământului!Ce spun eu, n-ai nici măcar o umbră acolo, cât o fi umbra de mică!

Umbli brambura agățat de gâtul vieții!

    Și mai pretinzi că iubești limba română: prostii!

Hai spune, dom profesor: CÂT FAC DOI ORI DOI ÎN LIMBA ROMÂNĂ?

   Vezi că nu știi? Vezi că ești un tâmpit?

Ia-ți boarfele astea de poezii și du-te învârtindu-te acasă! Poate că ai acolo vreun animal care te-ascultă!

Vreo găină mai cititoare! Că eu mi-s sătulă până-n gât de aerele tale geniale!

   Auzi: GENIALE! TÂMPITULE!

Stai și dormi în fața copiilor! Nu știu cum nu ți-e rușine să visezi ziua-n amiaza mare!

   Ce-i tot dai cu analize-n sus și analize-n jos?

Mai bine pune mâna pe-o metodică mai actuală, vezi simți ceva?

   MĂGARULE! N-o mângâia, că nu-i femeia ta!

Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015

DECALOG ÎN DESTRĂMARE

Ajungă-i zilei răutatea ei

și mie fericirea de-a fi trist

nevoie n-am de votcă și femei

sunt singur Doamne deci exist

Dă-mi fericirea de-a fi trist

e pâinea mea cotidiană

și dacă nu e nu insist

tratează-mă cu altă rană

E pâinea mea cotidiană

nevoie n-am de votcă sau femei

dar și singurătatea trece-n goană

ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist

mă sinucid iubito deci exist

Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995 

DOAMNELOR ȘI DOMNILOR LIMBA ROMÂNĂ ESTE MORTALĂ

 Ajuns în această lume

cu mandat de aducere

îmi recunosc vina

sunt român din tata-n fiu

n-am cum să ies din această închisoare

limba română

libertatea mă sufocă

excelentă remarca dom judecător

că toată ziua-bună ziua

îmi dau aere de latin sadea

da recunosc am geniul inimii

vorba lui Nietzsche

adevărul meu umblă gol-goluț

ca și România

patria mea mortală

Costel Zăgan, Erezii second hand, 2014

GOLGOTA CUVÂNTULUI

 Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există niciun gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CLAROBSCUR DE DACIA

 Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară

au fugit munții din țară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap își face

De aceea te-aș ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l

izbăvească-ne cuvântul

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

Altarul limbii române / Costel Zăgan

FOC!

 La

sfârșitul

acestui

poem

te

va

trezi

muzica

florii

de

cireș

iubito

Costel Zăgan, VARA DIN SUFLET, 2023

LECȚIA DE CALIGRAFIE

 Stimați cititori

poetul nu se scrie

nici cu liniuță de unire nici de despărțire

poetul se învață pe de rost

nașterea poezia moartea

pardon

posteritatea

restu-s cuvinte

poezia începe mâine

dacă nu v-ați luat hrană rece

puteți folosi elegiile lui Rilke

de îmbrăcat

vă dezbracă poezia lui Emil Brumaru

după Eminescu

urmează

bazarul

Costel Zăgan, EMINESCIANA, 2023

 tu la vorbitor

un vulcan de zăpadă

limba română

Costel Zăgan

LUMEA CA O RANĂ APROXIMATIVĂ

 Mă doare-n Europa

mă doare în Atlantic

mă doare ce-a zis popa

mă doare-n metru antic

Mă doare-n Atlantic

și-n Asia mă doare

mă doare că-s romantic

ca un apus de soare

În Asia mă doare

mă doare ce-a zis popa

și în vacanța mare

mă doare-n Europa

Și chiar ăn Singapore

mă doare vreo trei ore

Costel Zăgan, VARA DIN SUFLET (ANTOLOGIE), 2023